Psalmul 119 vers. 102/176.



De la judecățile Tale nu m-am abătut
Că mi-ai pus mie lege
Astfel că de la-nceput
Nu puteam decât un lucru alege
Cuvintele Tale au în ele puterea
Pe limba mea sunt mai dulci decât mierea
De la poruncile Tale rar m-am abătut
Prin ele am ajuns să fiu priceput
Astfel calea nedreptății nu mi-a plăcut
Ci am urât-o Doamne de la-nceput
Fiindcă legea Ta evită lucruri rele
Mi a fost făclie picioarelor mele
Și-o mare lumină a cărării spre stele
M-am jurat hotărât să păzesc
Ale Tale judecăți
Te-am iubit, Te iubesc
Că multe minuni faci și-mi arăți
Sfatul Tău îl primesc
Cât va ține pământul
Prin el ostenesc să respect jurământul
Umilit am fost Tată. umilit
Încât niciodată nu m-am mândrit
Umilit am fost până la sfârșit
Te rog așa socoate-mă
Și după cuvântul tău viază-mă
Binevoiește Doamne întru cuvintele
Gurii mele
Cât le-oi rosti în această viață
Nu vreau ca gura mea să rostească
Rele
De-aceea în judecățile Tale mă-nvață
Nu mă tem Stăpâne să merg pe-a Ta cale
Căci sufletul meu e-n mâinile Tale
Binecuvântarea Ta n-am uitat
Și nici poruncile Tale vreodat
Când cursă mi-au pus păcătoșii mie
De la poruncile Tale n-am rătăcit
Deaceea cânt ”Slavă Ție”
Că nu m-ai lăsat să fiu ispitit
Mărturiile Tale în veac
Le-am moștenit
Ele-s inimii mele ales leac
Mi le-Ai lăsat pentru că mai iubit
Inima mea mi-am plecat
În veci să înfăptuiesc indreptările Tal
Și inima mea Ție mi-am plecat
În veci vreau să fac îndreptările Tale
Ele fiindu-Ți spre răsplătire
Când cuget la ele le primesc plin de uimire
Legea Ta mereu am iubit
Și am urât călcătorii de lege
Vreau să-mplinesc jurământul rostit
Că inima mea pe Tine Te-alege
Toată nădejdea mi-e-n cuvântul Tău
Tu Ești ajutorul și sprijinul meu
Cei cu suflet viclean de la mine plecați! ! ! ...
Mai degrabă poruncile Domnului
Cercetați
Dacă nu cunoaște-ți puteți
Să-nvățați
Că dacă nu ascultați veți fi judecați! ! ...
Dup-al Tău cuvânt mă apără pe mine
În așteparea mea să nu-mi lași rușine
Prin puterea Ta mă revigorează
Te rog atâtea că toate contează
Te rog de cu seară pân dup-amiază
Îndură-Te Doamne de m-ajută
Aștept de la Tine mântuire și pace
Că sufletul meu dreptatea ascultă
Și-ntru dreptatea Ta judecata se face
Pururi voi cugeta la-ndreptările Tale
Bucuros să joc și să Ți cănt Osanale
Pe cei ce îndreptărilor Tale
Întorc fața
Le tulburi gândul ca să le salvezi viața
Gândul lor Tată este nedrept
Pentru că omul se crede grozav de-nțelept
Tu însă pe-acesta îl defăimezi
Și-i tulburi viața să poți să-l salvezi
Călcători de lege sunt păcătoșii
Pământului
Se pierd că nu cunosc puterea cuvântului
Eu mărturiile Tale pururi le-am
Iubit
La moarte ori sheolului n-am fost
Pedepsit
Cu frica Ta străpunge pieptul meu
De judecățile tale mă tem eu
Că am făcut cu dreptate judecată
Scapă mă de răutatea celor de pe
Calea lată
Fiindcă ei îmi fac strâmbătate
Alungă-i rușinați cât mai departe
Ca cei mândri să nu râdă de mine
Ori să mă clevetească
Primește pe robul Tău
La bogăția-Ți cerească
Iar pe ei fă-i pe toți de rușine
După mântuirea Ta ochii mei s-au sfârșit
Ca și după dreptățile Tale
Pe căile Tale-am pornit
Vărsând atâtea lacrimi de jale
E timpul ca Dumnezeu să lucreze
Făcând ca legile lui să primeze
Că oamenii legea au sricat
Au schimbat chiar ziua de Sabbath
Cât de departe-i pământul de stele
Depărtează răul de buzele mele
Și oprește-mi limba de la cuvinte grele
Mai mult ca aurul și topazul
Poruncile Tale le-am iubit
Nu lăsa nicidecum necazul
Să mă apese pân la sfârșit
Oricare cale nedreapt-am urât
Și spre poruncile Tale m-am
Îndreptat
Chiar când cei răi m-au pârât
Să fiu de mai mari judecat
Să fiu prin minciuni înjosit
Minunate sunt mărturiile Tale
Ce-mi aduc bucurie pe cale
Pe acestea nu le-am uitat
Dimpotrivă le-am tot cercetat
Și ele Doamne m-au bucurat
Ale tale cuvinte dulci
Luminează Tată pe prunci
Îi face drepți deșepți și-nțelepți
Mi-am deschis gura mea și-am
Rostit:
-Poruncile tale le-am cinstit
Caută spre robul tău și-l miluiește
Că el numele Tău preamărește
Pe calea ta pașii mei îi îndreaptă
Că-n umilință robul Tău asta
Așteaptă
Fă nici-o fărădelege să nu-mi fie stăpână
Că de-a lor vrajbă inima-n mine suspină
De-a oamenilor clevetire mă izbăvește
Sufletul meu Te rog la Tine-l primește
Cu strălucirea Feței Tale mă răsfață
Poruncile și legea Ta mă învață
Ochii mei când ți-am greșit
Izvoare de ape amare au devenit
Tu Ești drept și judecățile Tale
Sunt drepte
Ce poate sufletul celui rău să aștepte? ? ...
Mărturiile Tale cu dreptate
Le-ai poruncit
Adevărul tău răsplăti-va înzecit
Celui ce-n suflet l-a păstrat și iubit
Râvna casei tale m-a topit pe mine
Văzănd că vrăjmașii mei cuvintele
Tale le-au uitat
Dar robul tău în suflet le ține
Și-n inima lui le-a păstrat
Împreună cu adevărul pur și curat
Eu sunt tânăr și de om defăimat
Dar îndreptărileTale urmez necurmat
Dreptatea ta e dreptate în veci
Și legea Ta adevărul
Din sămânța de grâu multe boabe culegi
Și Tronul Tău este cerul
În gândirea mea rodesc poruncile Tale
Necazuri și nevoi peste mine-au venit
Pe obraz lacrimi îmi curg ca o vale
-Tu m-ai viat și înțelepțit
-Auzi-mă Doamne din inima mea
Am strigat
Și-ndreptările tale le-am ascultat
Și le voi urma și-n viitor
Împărat ocrotitor
Dumnezeu Preacurat
Am strigat către Tine ocrotește-mă
Mărturiile Ți-am semănat:
-Mântuiește-mă
Trezit în zori strig:
Întru cuvântul Tău am nădăjduit
Din Grădina cu rouă pe flori
Tu pe robul tău l-ai primit
Deschid ochii dis de dimineață
Gândind la cuvintele Tale
Cuvântul Tău e-adevăr și viață
Eu caut să umblu pe-a Ta cărare
Al Tău cuvânt te privește în față
Glasul meu auzi-l după mare mila Ta
Urechea Ta fie trează
Prin judecata ce-o vei
Sufletul meu lâ-nviază
Cei ce mă prigonesc cu fărădelegi
S-au apropiat
Fiindcă de legile Tale s-au depărtat
În mânia Ta piciorul li-l legi
Tu unic Sfânt și veșnic Împărat
Roadă din faptele lor nu culegi
Ei având cugetul necurat
Poruncile Tale sunt adevărul
Și Tu Ești atât de aproape
Alungi de la oameni prigonitorul
În veșnică moarte
Mărturiile Tale le-Ai întemeiat
În veac și veac de veac
În sufletul meu le-am strâns
Și păstrat
Ele-mi sunt inimii leac
Și te rog totodat văzând smerenia mea
Cum legeata nu am uitat
Mă scoate din primejdia rea
De șapte ori pe zi Te-am lăudat
În fiecare din zile
Căci drepte judecăți ai arătat
Prin sarcina unei copile
Care-a născut Fiu de-mpărat
A născut fără păcat
Cei ce urmează legile fără sminteală
Au pace și multă bucurie
Curățati de orice greșeală
Tu multă pace și dreptate
Mi-ai pregătit și mie
Am așteptat a ta mântuire
Cu mare iubire de tot nefirească
Îți privesc poruncile cu iubire
Sufletul urcă-mi spre Slava cerească
Toate căile mele Îți stau înainte
Păzit-am poruncile și-a Tale mărturii
Apropie de Tine a mea rugăciune
Sfânt, drept și milostiv părinte
Al Tău răspuns să-mi dea bucurii
Îndurările Tale sunt nenumărate
Cu cei credincioși mă socoate
După ele bunătate urmează
Î n mila Ta mare mă viază! ! ...
Mulți sunt ce mare prigoană
Îmi fac
Și mă necăjesc foarte tare
Închi d gura și iată că tac
Dar nu renunț la mărturiile Tale
Fiindcă poruncile Tale le-am iubit
Ele-mi sunt sufletului oază
De-aceea te rog atât
În mila ta mă viază
Veșnice sunt toate judecățile
Drepte-i Tale
Începutul cuvintelor Tale sunt
Adevărul curat
Prin ele purced la o cale
Sfântă care Tu mi-o ai arătat
Căpeteniile m-au prigonit în zadar
De-ale Tale cuvinte m-am ânfricoșat
În inim-aveam un cuget amar
Lumina Ta însă m-a mângâiat
Mă voi bucura de cuvintele Tale
Mai mult decât cel ce-a găsit
O comoară mare
Ele sunt cea mai mare comoară
Prin ele din ceruri adevărul coboară
Legea Ta am iubit
Și am urât nedreptatea și am disprețuit-o
Cuvântul Tău e binevenit
El alungă păcatul și moartea
De șapte ori pe zi te-am lăudat
Al omenirii Stăpân, veșnic Împărat
Pentru judecățile dreptății Tale
Cei aleși înalță Osanale
Mântuirea Ta am așteptat
Și am iubit poruncile Tale
Întru dreptatea Ta m-am bucurat
Tu fiind Lumină pe-acea dreaptă cale
Mărturiile Tale sufletul
Meu le-a păzit Tu-mi știi umbletul
Cunoști toate căile mele
Și-a mea mărturie prin ele
Cererea mea să-Ți ajungă înainte
După cuvântul Tău mă izbăvește
Prin voiaTa Prea Înalte Părinte
De cursa celor răi mă păzește
Fă buzele mele laudă să răspândească
Să preamărească Slava Ta cerească
Al Tău cuvânt să mă izbăvească
Ca sufletul meu să Te preamărească
Limba mea rosti-va cuvintele Tale
Și toat e poruncile din Scriptură
Al Tău adevăr să-l rostească
Și-a Tale cuvinte sfințite făr de măsură
Eu ale Tale cuvinte-am ales
Mâna Ta să mă izbăvească
Rugăciuni Îți înalț ades
Când Iadul mare gura o cască
Legea Ta-i a mea cugetare
Mântuirea Ta o doresc
Și-Ți cer Stăpâne cerească iertare
Și-o firmitură de har Dumnezeiesc
Sufletul meu viu va fi
Și veșnic Te va lăuda
Judecățile Tale le voi cinsti
Și ele mult îmi vor ajuta

P. S.
Rătăcit-am Doamne
Am fost oaia pierdută
Trăind în deznădejde și în derută
Robul Tău poruncile Tale nu le-a uitat
Întoarce-l în turmă Înalt Împărat
Sunt zilele din urmă cu pasul grăbit
Spre el te-apleacă că Tu l-ai zidit
Al tău să fie În veșnicie
În lumea nouă care-o să fie
În noul Eden restaurat în fine
Oițele Tale ia-le Doamne cu Tine
Cuvântul Tău Tată trimite-l la noi
Că parcă se-arată un ultim război.

Maria Despescu
01.02 2022.
Alba Iulia