Cum să fiu fără de Tine

Cum să mai trăiesc Isuse, fără Tine-n viață eu,
Când în inimă îmi arde, focul pentru Dumnezeu,
Nu aș vrea azi nici-o clipă, singură ca să mai fiu,
Poate fi ea pentru mine, clipa-n care-i prea târziu.

Cum să îmi deschid și ochii, dimineața pe răcoare,
De n-ar fi în ea Isuse, bunătatea Ta cea mare,
Care zi de zi mă poartă, dintr-un răsărit de zi,
Pe-al Tău braț până când ziua, hotărăște-a asfinți.

Cum să merg azi pe cărare, dacă Doame nu m-ai ține,
Tu de mână prin al vieții, văi pustii printre ruine,
Sau Isuse... ce-aș fi oare, fără mila ce o ai,
Unde oare mi-ar fi locul, de nu l-aș avea în Rai.

Cine mi-ar purta de grijă, dacă m-aș îndepărta,
Azi pe drumul vieții mele, Doamne... de iubirea Ta,
Cine oare mi-ar fi Tată, dacă-n lume-aș rătăci,
De n-ai fi a mea iubire, cine oare m-ar iubi.

Dar atunci când este noapte, oare cine-ar lumina,
A mea cale dacă-n noapte, nu ar fi lumina Ta,
Și mă mai întreb adesea, cine oare aș fi eu,
De n-aș fi astăzi în viață, Doamne eu un fiu al tău.

Este-o mare întrebare, ce-aș fi eu de Tu n-ai fi,
Dar mi-e teamă de răspunsul, care l-aș putea primi,
Vreau mereu doar lângă Tine, zilele să îmi trăiesc,
Domn al păcii... doar pe Tine, voi striga că te iubesc.

Nu aș vrea să am nici gândul, de-a fi singur pe pământ,
Aș fi un nimic Isuse, aș fi-o pulbere de-un vânt,
Dus prin vremurile goale, aruncat în rele guri,
N-aș avea acea onoare, de-a mânca fărâmituri.

Să mai fiu fără de Tine, nu aș vrea în viață eu,
Căci ar fi una ce-i plină, doar de vremi ce trec prea greu,
Dumnezeul mântuirii, să rămâi eu mult aș vrea,
Câtă vreme ești cu mine-i doar frumoasă viața mea.