Spre Țara Luminii-am pornit,
Cu dor adânc de Veșnicie
Cu dor de Tatăl Preaiubit,
Dorind să cânt pentru vecie.

În drumul meu anevois,
Am întâlnit piedici o mie,
Dar cu gândul tot la Hristos,
Înaintam spre Veșnicie.

Lumina Lui mi-era de-ajuns,
Chiar mie, un biet vermișor,
Ce-avea în suflet dor ascuns,
De a-L intâlni pe Creator.

Priveam țintă la răsplata
Ce m-aștepta dincol’ de nori…
Când cu Tiatira și Efrata
Noi vom zbura biruitori.

Pe drumu-aceasta primejdios,
Furtuni ades’ am întâlnit,
Dar privind țintă la Hristos,
El orice val a potolit.

Cu dor de Cer înaintam,
Cu dor de Cel ce m-a creat...
Cu dor de Patrie mergeam,
De Mâna Lui, înconjurat.

Era cu mine-n ceas târziu,
Era cu mine zi și noapte,
Era Cel ca mă ținea viu
Și m-ajuta să trec prin toate.