În cămăruţa încuiată,
Unde de timp nu eşti presat.
Tu îţi proşterni fiinţa toată.
La tronul cel de împărat.

Se cere inimă smerită,
Căci totul este transparent.
Şi rugăciunea-i auzită.
Ce ceri te rog să să fii atent.

Se cere luptă în rugăciune.
Şi insistenţă, şi credinţă.
Un foc aprins, nu o tăciune.
Aceasta este biruinţă!

Se cere o comunicare
Cu cel ce spui că îL iubeşti.
El stă mereu în aşteptare.
De ce mai des să nu-i vorbeşti?

Se cere zilnic ascultare.
Şi asta singur tu o ştii.
Poţi să te rogi oricât de tare,
Dar auzit tot să nu fii.

Se cere către toţi iertare
Şi nu aşa, numai un pic.
Aceea este închinare
Cu nimeni când nu ai nimic.

Se lasă orişice păcate
Şi se trăieşte ca un sfânt,
Ca Dumnezeu să fii în toate
Chiar dacă eşti tu pe pământ.

Şi-n cămăruţa încuiată,
Unde de timp nu eşti presat.
Tu îţi proşterni fiinţa toată.
La tronul cel de împărat.