1. Când mă opresc la crucea grea
Pe care Domnul a murit,
Se pleacă-n praf inima mea,
Simțind ce mult am fost iubit.

2. Eu să mă laud, nu aș vrea,
Decât cu moartea Domnului
Și ce-i mai scump în viața mea,
S-aduc prinos la crucea Lui.

3. Văd palma Sa și mi-e de-ajuns,
Văd Ochii Săi de lacrimi plini.
Eu sunt pironul de străpuns,
Eu sunt cununa cea de spini.

4. E prea puțin, chiar de I-aș da
Întregul cer și-ntreg pământ,
Iubirea vrea să fiu al Său,
Cu tot ce am, cu tot ce sunt!