Nouă ani şi zece luni am fost în suferinţă.
Îmi era viaţa un coşmar, n-aveam nici o dorinţă.
Dureri de cap, de inimă şi mereu ameţeală,
Nu puteam nici alerga, în piept înăduşeală.

Şi mă uitam ades spre cer, o vindecare îţi ceream.
Nici banii nu puteam să-i număr, uitam şi ce vorbeam.
Am alergat la medici, credeam prin mâna lor
Îmi vei da vindecare, căci eşti vindecător.

Dar n-ai răspuns deodată cum eu mă aşteptam,
Însă-ţi simţeam prezenţa atunci când mă rugam.
Şi aşteptatam ani, dar să aştepţi e greu,
Când nu-ţi mai doreşti viaţa, când tace Dumnezeu.

Nu-ţelegeam că-n boală Tu mă ţii legat,
Ca să scoţi din mine ce-i rău, să fiu curat.
Doream să am bani şi o avere mare,
Dar Tu-ţi doreai un lucru: să Te iubesc mai tare.

Ştiai că videcarea mă va îndepărta.
C-am să o i-au în lume, că euTe voi lăsa.
Multe diagnoze medici-mi puneau.
A lor tratamente nu mă vindecau.

După multe dăţi de spitalizare
Nu se întâmpla nimic, chiar nici o schimbare.
Şi după două crize-n care nu-mi mişcam
Nici mâini şi nici picioare şi să vorbesc nu puteam.

Ţi-am zis: “O, Doamne mă voi refuza
De medicamente şi dacă vei vrea,
Am să-mi trăiesc viaţa, doar cum tu doreşti
Aşa, plin de boală, dacă Tu voieşti!”

Atunci, prima oară eu ţi-am mulţumit,
De-acea suferinţă ce m-a chinuit.
Şi în acea clipă Tu mai vindecat.
Am plâns de bucurie şi te-am lăudat.

Ţi-am promis atunci că te voi sluji,
Doamne toată viaţa cât eu voi trăi.
Văd de atunci prin mine Doamne cum lucrezi,
Ca să îndrepţi oameni şi să îi salvezi.

Nu pot a reda ani de suferinţă,
Şi atâta plâns, doar pe o foiţă.
Am să spun la toţi cum m-ai modelat,
Cum m-ai pus în slujbă, cum m-ai vindecat.

Nouă ani şi zece luni am fost în suferinţă,
Îmi era viaţa un coşmar, n-aveam nici o dorinţă,
Dar nu uit marea vindecare ce mi-ai dăruit
Alerg pe-a Ta cărare şi spun că-s fericit.