Ce-aș fi, O Doamne fără tine
Ce-aș fi, O Doamne Domnul meu
Nimic n-aș fi dacă pe mine
Nu m-ai ține pe brațul tău

Aș tremura ca și o frunză
Bătută rău de vântul rece
O pasăre ce se acuză
Că nu-a zburat și timpul trece

Aș fi că ploaia cea de toamnă
Tot umedă și mereu rece
Dar cu tine simt căldură
Indiferent ce se petrece

Aș fi ca și o casă pustiită
Goală și plină de întuneric
Cu tine sunt mereu curată.
Ușile nu le mai ferec

Aș fi pe pământ doar o umbră
Ce se ivește și apoi dispare
Cu tine sunt prinsă de ramură
Înfloresc ca și o floare

Aș fi ca vița care -i verde
Apoi tăiată și aruncată
Dar eu aduc mereu roade
Și de tine-s curățată

Aș fi ca ziua fără soare
Înnourată și mereu tristă
Dar eu luminez de fericire
Pentru că Domnul meu există

Amin