Calea Vieţii

Când străin eram de Tine
Prins de-avântul tinereţii,
Doamne, ai venit la mine
Să-mi aduci poveţi divine
Arătându-mi calea vieţii!

Mi-ai făcut de cunoscut
Tot ce-i rău, şi ce e bine,
' Nvăţături ce n-am ştiut
Şi de-atunci am început
Legea sfântă de-a o ţine.

Când vreau binele să fac
Răul... de mine se-agaţă!
Duhul nu pot să-l împac
Şi-n faptele-i mă complac
Când văd că apare-n faţă.

Şi în lupta aceasta mare,
În război pornit cu firea
Care vrea mereu-nălţare
Şi inima-mi în subjugare,
Numai Tu, eşti izbăvirea!

Tu-mi oferi sigur salvare
Din puterea-i cea vrăjită,
Ce-n completă subjugare
Prin cursele-amăgitoare,
Inima-mi, mi-e-nlănţuită.

Dar conform făgăduinţei
Alta Doamne, îmi vei da,
Ca-n nădejdea biruinţei
Prin forţa tare-a crdinţei
În harul sfânt să pot sta.

Mulţumiri, fie-Ţi-nălţate
Scumpul meu Mântuitor,
Izbăvindu-mă de moarte
Mi-ai făcut de viaţă parte
Pe veci sunt moştenitor!

Flavius Laurian Duverna
06 martie 2007