Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta! Psalmul 57.11
David s-a găsit în situații buclucașe în cea mai mare parte a timpului, iar modul în care a ieșit din ele este modul în care și noi putem ieși din astfel de situații, azi. Poți învăța mai mult de la un om care eșuează decât de la unul care are succes, dacă eșecul îl face să capituleze în fața lui Dumnezeu.
David tocmai scăpase de Achiș, regele Gatului, și fugise în acea faimoasă peșteră a lui Adulam. Bărbații care l-au rmat sunt descriși astfel:
Toți cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau nemulțumiți s-au strâns la el și el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s-au unit cu el aproape patru sute de oameni. 1 Samuel 22.2
Aceștia erau, toți, bărbați care nu-și găseau locul nicăieri și s-au strâns în jurul lui David.
David se afla la ananghie și, așa poet cum era, a exprimat totul în imagini foarte vii:
Sufletul meu este între niște lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinți sunt sulițe și săgeți și a căror limbă este o sabie ascuțită. Psalmul 57.4
Iată cum își descrie David dilema. Dușmanii lui săpaseră puțuri și capcane pretutindeni, pentru David, care se afla într-o dificultate reală.
Omului i se vede adevărata culoare atunci când dă de necaz și toate îi stau împotrivă. Cum acționează într-o astfel de situație arată ce fel de om este în realitate.
David, fiind un om învățat de Dumnezeu, un om după inima lui Dumnezeu, nu a făcut greșeala pe care mulți o fac. Nu s-a rugat: O, Doamne, înalță-mă! Arată oamenilor că sunt slujitorul Tău! Ridică-mă mai presus de dușmanii mei! Cine l-ar fi învinovățit dacă ar fi rostit o asemenea rugăciune? Și totuși, David înțelegea realitatea situației în care se găsea și s-a rugat cu totul diferit:
Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta!
David știa că lucrul cel mai rău ce i se putea întâmpla era să fie înălțat. Înțelegea că aceea ar fi fost o scurtătură ticăloasă către victorie. Știa că dacă Îl punea pe Dumnezeu între el și necazurile lui, necazurile lui aveau să se dizolve și el avea să iasă din ele teafăr și nevătămat. De aceea, a început să Îl roage pe Dumnezeu să Se înalțe mai presus de ceruri. Această rugăciune a lui David izvorăște dintr-o teologie sănătoasă. Când a creat cerurile și pământul, Dumnezeu le-a făcut să fie astfel: El, Dumnezeu, trebuie să fie cel dintâi. El avea să fie primul, în ordine secvențială, după cum și este - prima cauză și mai presus de toți ca rang și poziție, înălțat în demnitate și onoare. El trebuia să ocupe primul loc în inimile tuturor creaturilor morale. Astfel a creat Dumnezeu cerurile și pământul.
Și nu a fost ceva arbitrar din partea Lui. El nu a spus - Îmi voi crea o lume care să-Mi aducă laude. Cine și ce era Dumnezeu trebuia să fie primordial. Crearea unor ființe morale și a unui mediu în care acestea să trăiască trebuia să fie în acord cu natura lui Dumnezeu. Slava Lui trebuia să fie mai presus de ceruri.
GLORIA SUPREMĂ A LUI DUMNEZEU:
Singurul lucru esențial pe care avem nevoie să ni-l amintim este că gloria lui Dumnezeu este obiectivul fundamental al vieții noastre, nu câștigarea de suflete. Câștigarea de suflete vine întotdeauna pe locul secund față de gloria lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în virtutea naturii Sale de Dumnezeu bun și iubitor, a aranjat lucrurile în așa fel încât, cu cât El primește mai multă slavă, cu atât sunt mântuiți mai mulți oameni. Așadar, funcționează mai bine să-L glorificăm pe Dumnezeu mai întâi.
Cea dintâi rugăciune a fost: SFINȚEASCĂ-SE NUMELE TĂU. Pentru ca Dumnezeu să fie înălțat, ca să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, trebuie să-I dăm voie să ocupe primul loc în gândirea noastră, trebuie să-I dăm voie să ocupe locul întâi în dărnicia noastră și locul întâi în viețile, căminele, afacerile și profesia noastră. Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc în viața noastră. Dumnezeul triunic este suprem în toate lucrurile. Această supremație redă sănătate universului, întrucât problema lumii căzute este că aceasta este pe dos. Dumnezeu este obligat să ocupe locul secund. În fapt, El niciodată nu ocupă locul secund dar este obligat să o facă în mințile oamenilor căzuți care se înalță mereu pe sine. Dacă dau un dolar la Crucea Roșie, poartă o pană roșie arătând că au dat un dolar. Întotdeauna ne înălțăm pe noi înșine.
Rezultatul este că lui Dumnezeu I se dă mereu locul doi, iar acest lucru este întotdeauna nesănătos. Aduce boală în toate părțile lumii pe care le atinge!