Îmbrăcați în haine albe

Îmbrăcați în haine albe,
Înspre cer ne-om înălța,
Ca și roua dimineața,
Strălucind toți vom zbura.

Vom vedea cum va rămâne,
Ca o pat-acest pământ,
Căci vom fi de el departe,
Într-un loc ce-i veșnic sfânt.

Ne vor duce după zare,
Aripile sfinte-n zbor,
Pe tărâmul unde curge,
Veșnic viață din izvor.

Ne va duce după astre,
Stele ca să fim și noi,
Lângă lună ca în ceruri,
Să fim veșnic doar în doi.

Îmbrăcați în haine albe,
Pe-o mireasmă doar de flori,
Ne va ridica spre cerul,
Fără margini de valori.

Doar pe strune de vioară,
Pe-un ecou de imnuri vii,
Ne va duce Împăratul,
Mai departe de pustii.

În Împărăția care,
Este-atât de-ntinsă azi,
Fără lacrimi și durere,
Fără clipe de necaz.

Fără multe dureroase,
Despărțiri ce astăzi sunt,
Când cei dragi ne pleac-acasa,
Și ne lasă pe pământ.

Îmbrăcați în nemurire,
Așteptăm o sărbătoare,
Știm că nu este departe,
Este-aproape... după soare.

Îi vom revedea îndată,
Pe cei sfinți ce au plecat,
Căci noi azi trăim o vreme,
De sfârșit... de secerat.

Și când rodul strâns el este,
Va veni un început,
Fără amintiri sau vremuri,
Ce vor fi dintr-un trecut.

Vom uita aceste toate,
Ce sunt grele pe pământ,
Căci vom fi o veșnicie,
Unde-s veselii și cânt.

Vom cânta în cor cu îngeri,
Veșnic ne vom bucura,
Căci acolo sus în ceruri,
Despărțiri nu vom avea.

Nici de cei iubiți de inimi,
Care plâng aici mereu,
Nu va fi vre-o despărțire,
Nici de El... de Dumnezeu.

Îmbrăcați în haina albă,
Vom fi cei ce locuiesc,
După vremea grea de astăzi,
Într-un sfânt regat ceresc.

Și pe străzile-aurite,
Cu Isus ne vom plimba,
Nimeni nu ne va desparte,
În Împărăția Sa.
Amin