Multe gânduri vin şi pleacă
Însă câte-s roditoare?
Câte se transformă oare
În iubire şi culoare?
Mintea-i asaltată-ntruna...
Gândurile nu-i dau pace
De e noapte sau e zi,
De îi place sau nu-i place
Şi vin gânduri, multe gânduri
Ce aduc cu ele teamă
Zăbovesc prea mult în minte
Şi fac sufletul să geamă
Şi-apoi vin şi-acele gânduri
Ce ascund îngrijorări
Şi întunecă prin ele
Cerul ce-i senin în zări...
Uneori un gând apare
Din nimic şi creşte... creşte
Se transformă-n întrebarea:
Oare Domnul mă iubeşte?
Şi atunci ca la comandă
Vine dintr-o amintire
Oastea gândurilor bune
Aducând cu ea iubire
Într-o clipă îndoiala
Se evaporă... dispare
Iar Acel ce e Iubire
Lasă iar eliberare!

Vulcan-18-02-2022
Mary