Depresia

Cu toții suntem triști din când în când
Însă depresia clinică-i o tulburare persistentă
Când gânduri negative și profunde ai luptând
Cu sentimente de vinovăție ascendentă.

Suflete deprimate-au fost și vor mai fi
Și oameni a lui Dumnezeu i-au cunoscut coșmarul
De stresul vieții nimeni nu ne va scuti
Când copleșiți și depresivi vom bea amarul.

Am moștenit imperfecțiunea lui Adam
Și în durere și-n păcat măicuța ne-a născut
Și gândurilor foc prea multe paie acordăm
În loc să-ngenunchem la Dumnezeul care ne-a făcut.

Căci Dumnezeu e lângă cei cu inimi frânte
Salvându-i pe cei ce-au un duh zdrobit
Când mintea îți e tulbure-n rele momente
De gânduri depresive floarea când a ofilit.

Încredințează-ți soarta în Mâna Domnului
Și însuși Dumnezeu te-a sprijini- n necaz
Neprihănitul nu cade în decursul timpului
Nu vede Dumnezeu lacrima-i pe obraz?

Prietenul adevărat iubește oricând
Și în nenorocire ajunge ca un frate
Un prieten bun, ce viața lui jerfind
Te- a mântuit, și-ți dă eternitate.

Când din adâncuri Doamne te chemăm
Cu sentimente de depresie și vinovăție
Povara și păcatele noi ți le dăm
Ne iartă căci dorim a ta împărăție.

La Tine e iertarea, ca să fii temut
Da, sufletu-mi nădăjdueiște-n Tine!
Aștept făgăduința ta fiind tăcut
Mai mult decât străjerii dimineața care vine.
Pune-ți speranța doar în Dumnezeu
La El este belșug, răscumpărare
Cu Dumnezeu la bine și la greu
Din supărare fugi în turnul de scăpare.

El te va-nconjura-n prezent cu mângăiere
În viitor va-nlătura depresia ce încet te roade
Uitat va fi trecutul, vei avea sfântă putere
Și-n minte nu vor mai veni negre iscoade.

De-aproape Dumnezeu ne cercetează fiindcă ne cunoaște
El ne pâtrunde gândul, căile ne știe
De El să nu ne-ascundem, ci să-l recunoaștem
Pe cale rea de suntem, vrem pe calea veșniciei.

Simona Lucescu 14 Iunie, 2020