Lacrimile fierbinți

Fierbinți sunt lacrimile noastre ca și focul
Ce arde tot când ne-a plecat norocul
Deși parcă le-aș șterge cu o mână
Le-aș și păstra parcă la îndemână.

Căci lacrimile-s pure conținând apă si sare
Sunt calde, amintindu-mi de albastra mare
Căci lacrimile care inima nu poate să le plângă
Sunt grele, dar oceanele și mările o să le srângă.

De aceea e pământul de culoare albastră
Văzut de sus, chiar de pe luna cea măiastră
De câte lacrimi s-au vărsat de-a lungul istoriei
Lacrimi nescrise dar trâite chiar pe timpul gloriei.

Cum stelele cred că soarele fuge de ele
La fel și dorul fuge după lacrimile mele
Lacrimile, gheața sufletului care se topește
Mândria fuge atunci când omul se căiește.

Albastre-s lacrimile toate fiindcă sunt curate
În ochii oamenilor ele sunt divine nestemate
O lacrimă are rădăcini adânci, nu ca un zâmbet
E-o continuare a durerii mute a unui suflet.

Da, măsurate sunt în cer lacrimile toate
De Acela care totul știe, totul poate
Tristețea omului îi face inima mai bună
Și sufletul și ochii spală lacrimile în furtună.

Simona Lucescu
31 octombrie 2020
“Scrie-ţi cărţile aşa încât fiecare cititor să poată crede că le-ai scris pentru el.”N. Iorga