Prăjituri….

Gura nebunului pierea o aduce
Buzele lui o cursă pentru suflet sunt
Ca prăjiturile vorbire-i mintea ți-or seduce
Dezvăluind necazul altuia, epavă in afund... .

Cei ce vorbesc de rău de alții cu mare ușurare
Rănesc ca și o sabie, adânc
Dar limba înțelepților aduce vindecare
Celor răniți, nemângâiați profund...

Până în fundul măruntaielor bârfelile ajung
Zemoase, captivante, asortate, colorate
Dar când în pat să te-odihnești vei vrea-n amurg
De conștiință ai, te va mustra c-ai judecat cu nedreptate... .

Căci dacă cineva se crede religios, chiar bun
Dar limba, mititica nu și-o înfrânează
El inima -și înșeală, este un nebun
Zadarnică-i religia lui, de fapt ea nu conteazâ...

Căci limba este mică ca și o brichetă
Dar ce foc mare, o pădure poate să aprindă
Fii conștient de-o porți la siluetă
Blestemul omului bârfit să nu te-atingă... .

Majoritatea animalelor au fost domesticite
Doar limba de-ai putea tu îmblânzi
Otravă, moarte, intrigi ce-s nepotrivite
Le poți opri doar limba de-i domestici!

În loc pe alții să-i bârfești, tu inima îți cercetează
De pizmă, duh de ceartă și amărăciune ai
De tulburare ai mai bine meditează
La crucea lui Iisus păcatele să-ți dai!

Divina înțelepciune de origine divină
E nefățarnică, ușor de înduplecat
E blândă, pașnică, de roade bună plină
Nebârfitoare, e-un samaritean ce rănile-a legat... .

Ia du-te tu acum și uită-te-n oglindă
Și dacă ai bârfit pe alții, doar ca să faci haz
Veni-va ziua când păcatul o să te-atingă
Vei fi tratat cum ai tratat pe alții în necaz.

Simona Lucescu, 8 mai, 2020