Psalmul 141

Ca tămâia fie rugăciunea mea
Ce o aduc acum înaintea Ta
Iar mâinile mele ridicate către Tine
Să fie ca o jerfă ce Tu o primești bine.

Pune o strajă înaintea gurii mele
Păzește buzele mele de cuvinte rele
Să nu mi se abată inima la lucruri nedorite
La fapte vinovate de cei răi bătătorite.

De cel neprihănit mă va mustra și m-a lovi
Ca untdelemn turnat pe capul meu va fi
Să-nvăț să fiu mai bun, să mă îndrept
Căci Calea strâmtă este cea a omului cel drept.

Judecătorii lor se prăvălesc de-alungul stâncilor
Cum brăzdează plugul uscatul pământului
Așa ni se risipesc oasele la gura mormântului
Și-atunci mulți vor recunoaște puterea Cuvântului... .

Eu ochii către Tine Doamne îmi îndrept
Și caut adăpost, ajutorul Tău aștept
De lațurile celor răi tu mă păzește
Te chem nădăjduind, scăpare la Tin’ se găsește.


Simona Lucescu, 17 Noiembrie 2020