Prin vremi și vremi iubirea-ți derivată,
Din vâlvătăi de foc rămâne acum
Șerpuindă-n of-uri, firicel de fum
Ce nu se mai aprinde niciodată.

Se stinge iubirea... Ce crezi că a fost?
Numai o rouă, o ceață ce-a pierit,
Pe scena vieții e actul sfârșit,
Câteva texte-învățate pe de rost.

Ce-înseamnă o Iubire-adevărată?
Este aceea care lacrimi șterge,
Alături pune umărul sub cruce,
Ea nu va fi de vremuri derivată.

Nici timpul, nici spațiul nu au reușit
Să-i clatine puterea, s-o dărâme,
Iar dacă se împarte în fărâme
Din brazdă se-înalță cu rod însutit.

Iubirea-i Puterea trimisă de Sus,
Ne face și jertfă și crin parfumat,
Ne face și slugă și fiu de-Împărat,
Ne face chipul asemeni Lui Isus.