Deșert

Furtuna de nisip din deșertul sufletesc
Mi-a prăbușit castelul meu de sentimente
Doar florile speranței se mai împletesc
Punând balsam pe uscatele momente...

Imensitatea deșertului din jur mă obsedează
La fel ca și conturul sufletului meu
Numai Divinul pe deșert intimidează
Doar El cunoaște sufletul, umilul eu.

Deșertul nu e doar întinderea cât vezi cu ochii
Ci tot ceea ce simți în suflet ochii când închizi
Când nu visezi și nu îmbraci frumoase rochii
Căci prin deșertul vieții tale florile ucizi.

Cuvântul dătător de viață poate face
Deșertul tău, de apă vie dătător
O inimă de piatră îndată se preface
Pământul însetat doar El îl face roditor.

Simona Lucescu
10 mai, 2021