Deșertăciune

Zgârciții adună ca și cum ei veșnic ar trăi
Risipitorii risipesc ca și când astăzi ar muri
Cei fără minte mult visează fără a dormi
Disprețuind ce au, și căutând ce n-au, ei se vor înrăi... .

Înțelepciunea și-adevărul au nuanțe
Omul e visul multor sale umbre
Iar drumul vieții trece pe cărări ce-s sumbre
Cu împliniri, dezamăgiri, speranțe.

Nu căuta să îți sporești averea
Mai bine învață să-ți reduci dorința
În cea din urmă zi a vieții vine și căința
Viața-i sticlă, strălucește apoi se sparge aievea...

Omul, copil sărman al îndoielii și a morții
Speranța lui clădită e pe trestii și pe paie
Pleacă cu pumnii goi, și-un rând de straie
De-a lungul vieții luptă amărât cu zarurile sorții.

Iov a băut durerea în paharul plin de amărăciune
În timp ce Solomon s-a desfătat viața întreagă
Au căutat din răsputeri viața s-o-nțeleagă
Concluzionând că totul e-o deșertăciune.

29 Martie, 2021
Simona Lucescu