Durere mută

Există lacrimi grele și fierbinți
Ce ochii parcă nu le pot nici plânge
Lacrimi ce zac în suflete cuminți
Ce spiritul încet îl frânge.

Tăcerea e durerea mută sufletească
Ce strigă chiar pe-o față ce zâmbește
Un suflet anesteziat, nu poate să vorbească
Cu o nădejde frântă soarele nu strălucește.

Adevăratele dureri sunt cele ce le duci tăcut
De care nu vrei ca să fii compătimit, nici mângâiat
Doar Dumnezeu e cel ce întotdeauna a cunoscut
Paharul de pelin al vieții ce-ai băut încovoiat.

E bine ca genunchii să ți pleci
Doar Fiul poate a te înțelege
El luminează întunericul din tine și de treci
Prin văi întunecate, fără a le alege...

Viața e grea, nu-i logică, nici dreaptă
Durerea mută doar IIsus o înțelege și-o alină
Căci orice suferință e o experiență, e o treaptă
Spre viața veșnică unde va fi numai lumină!

Simona Lucescu
18 Aprilie, 2021

“Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă. Totuși, El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.”
Isaia 53:3-5 Dedicație pentru toți care au o durere mută, nespusă, dar pe care o știe doar Dumnezeu!