Ghioceii

Ghioceii, frumoși, puri și albi
Născuți la topirea zăpezii
Ne amintesc de bucuria copilăriei
Ne amintesc de bucuria lucrurilor simple
De zâmbetul lui Dumnezeu când îi vede crescând
De zâmbetul nostru când îi culegeam
Și de zâmbetul celui ce îi primea cadou.
Ghioceii sunt lăsați de Mâna lui Dumnezeu
Ca să ne reamintească mereu
Că iarna grea a vieții nu ține pe veci
Că după ger și viscol, va veni din nou primăvara... .
Ghioceii ne amintesc că fericirea nu se poate cumpăra cu bani
Că tot ce e prețios e dat de Dumnezeu
Florile sălbatice, câmpul cu ghiocei
E mai prețios decât betoanele construite de om...
Nimic făcut de mână omenească
Nu va putea egala vreodată
Ghiocelul nevinovat ce crește îndrăzneț sub zăpadă...
Te bucură de ghiocei!
Simplitatea aduce fericire
Sofisticarea prea multă aduce stres inutil
Amintește-ți de nevinovăția copilăriei... .
“Adevărat, adevărat vă spun
Că dacă nu veți deveni ca niște copilași
Este cu neputință sa intrați în împărăția lui Dumnezeu!”
Ghiocei, mititei, simpli, albi și puri
Un cadou pentru tine
Ca să te trezești din amorțirea hibernării vieții tale...
Cine are ochi de văzut. să îi vadă!
Cine are urechi de auzit, să audă!
Cine trăiește să se bucure, chiar și în suferințe.
Ghiocei... mici, nevinovați, ca un copilaș!


Simona Lucescu
26 Februarie 2021