Recunoștință

Puțini sunt mulțumiți cu soarta lor
Și când se-adapă nu aruncă pietre în izvor
Și mult prea mulți sunt cei care cârtesc
Fiind nemulțumiți mai rău situația înrăutățesc.

Întotdeauna există un motiv, oricât de mic
Să recunoști că cineva te-a ajutat un pic
Recunoștința e memoria inimii și-a minții
Virtutea sufletelor nobile, cum ne spun sfinții.

Recunoștința este calea către Dumnezeu
Când ai răbdare, râstignindu-ți al tău eu
Căci rugăciunea de recunoștință e primită
La Dumnezeu și oameni e bine venită.

Cel care dă să nu își mai amintească
Cine primește să nu uite, ci să mulțumească
Recunoștința din adâncul inimii se naște
De-i oaia mulțumită iarba-i bună când o paște.

Căci nimănui nu-i place ca să dea la infinit
Fără să i se recunoască meritul măcar un pic
Recunoştinţa este dragoste faţă de cei ce ne iubesc,
Un “ mulțumesc frumos” așteaptă chiar și Tatăl cel ceresc.

Părinții ar vrea să-și vadă copilașii fericiți
Și nu rebeli, cârtind, mereu nemulțumiți
La fel și Dumnezeu din cer, ce Fiul Său și-a dat
Să moară pentru omenirea cea căzută în păcat.

Depinde doar de tine de nemulțumire-n suflet ai
Pe ce iubești și timpul tău și inima ți-o dai
Un ospăț necurmat are cel mulțumit și recunoscător
Nefericiți și bosumflați nemuțumiții până mor….

Simona Lucescu
13 Noiembrie, 2021