Stelele

Frumoase, stelele pe cer
Învăluite-s în mister
Cerul e-un câmp cu stele înflorat
E Infinit și minunat.

Unii oameni au zburat
În universul înstelat
Alții văd stelele căzând
Chiar din ograda lor visând.

Sufletele noastre oare
Zboară lin în depărtare?
Mulți spun asta ca urare
Unui om atunci când moare….

Și ce lumină minunată
Privind spre bolta înstelată
Oricât e omul de mâhnit
Privind spre cer e potolit!

Sufletul nostru se polenizează
Privind lumina stelelor ce luminează
La fel și omul locul îl sfințește
Lumină înțeleptul când primește.

Ferice e de cine are ca ajutor
Pe Dumnezeul lui Iacov, Mare Creator
El cerurile înstelate și pământul a făcut
Vorbește universul, El nu e tăcut …

Când luna, stelele, și cerurile le privesc
La înseratul serii afară zăbovesc
Îmi zic: Ce este omul de e comparat
Cu Universul sau cu cerul înstelat?

Cei înțelepți ca stelele vor licări
Lumina lor în veac va străluci
Cei ce vor învăța pe mulți neprihănirea
În veac nu li se șterge pomenirea!

E atâta gălăgie pe pământ
Că nu se mai aude Cerul Sfânt
Privește stelele și amintește-ți tot mereu
Când nu mai poți, atuncea poate Dumnezeu.


30 Iunie, 2021
Simona Lucescu