Cu-o lacrimă pe-obrazul meu …

Cu-o lacrimă pe-obrazul meu,
Îl întristez acum şi eu,
Fără să vreau, dezorientat,
Cu toana mea de alintat,
Pe Bunul Dumnezeu!

Nu mă gândesc la suferinţi
Ce le-ar avea şi-Îngerii Sfinţi
Văzându-mă mereu că plâng
Ca omul jalnic şi nătâng,
De-atâtea necuvinţi,

Aşa că mai încerc un pic
Să-arăt spre Cer că n-am nimic
Şi că am cugetul uşor!
Dar Domnul simte-al meu fior
Când capul nu-mi ridic,

Şi mă alină-ntr-al Său fel
Aşa cum ştie numai El,
Făcându-mă să-i povestesc
Încet, cu Har Dumnezeiesc,
Năduful meu rebel!