Domnul ne priveşte-ntruna!

Domnul ne priveşte-ntruna
De prin zori, până-n apus!
Nu-i vreodată indispus
De ne prinde-ntotdeauna
Cu "ocaua" sau minciuna
Date iarăşi în surplus,

Nici extaziat oleacă
Pentru-o faptă mai de soi
Ce-o zăreşte pe la noi!
Ştie că-ntr-o vale seacă
Omul nu se prea îneacă
Cu vreo ploaie-n larg şiroi,

Nici într-un ocean anume
Nu găseşte-ades liman
Prea uşor şi năpristan!
De aceea, plin de glume,
Domnu-ncearcă să ne-ndrume
Gândul către-un scop uman,

Ori mai Sus, cu osebire,
Către Raiul tuturor,
Elevat şi primitor,
Ce ne-aşteaptă cu smerire
Sufletul, spre Mântuire
Şi spre Har Nemuritor!