Scurte zile stau în față

Scurte zile stau în față, fraților iubiți creștini,
Vremea este mult mai scurtă, timpul pentru pelerini,
Dar și cel de pregătire, este cel ce s-a scurtat,
Căci la ușă bate Domnul, El o va deschide-ndat.

S-au lungit acele vremuri, ce sunt astăzi un trecut,
E trecutul ce grăbește, clipa cea cu-n început,
Ce nu va sfârși vre-o dată, începutul e Isus,
El e-adevărat, e veșnic, El e viu, El este sus.

Au trecut și-acele lupte-n care-adesea ne plângeam,
Astăzi suntem mai aproape, de-acea clipă ce doream,
Ea să vină mai în grabă, acea clip-a revenirii,
Ca să ne-ntâlnim cu Domnul, Cel a-l păcii și iubirii.

Vrem să ne-ntâlnim cu viața, veșnică care va fi,
Cu-acei ochi care nici astăzi, nu-nceteaz-a ne privi,
Sunt de noi atât de-aproape, ochi de Dumnezeu ei sunt,
Care nu ne lasă singuri, niciodată pe pământ.

Să fim gata, scurtă-i vremea, îl vom întâlni îndat,
Când El va deschide cerul, Cel ce-n el e Împărat,
Când ne va striga pe nume, Cel ce vine... ce-i pe drum,
Poate mâine să-l deschidă, poate azi... poate acum.

Tot ce știm, este că-i scurtă, vremea care-a mai rămas,
Nu mai este alta-n care, să mai facem vre-un popas,
Să ne fie alergarea, una azi fără oprire,
Căci atât de-aproape este, poarta către nemurire.
Amin (diana)