Încredere în oameni? ! ! ...


În mânaTa, sunt Doamne toate,
Femei, copii, soldați și oameni în etate
Sunt foarte bine inventariate,
Suflete vii și sufletele moarte.

Tu, azi, ai acceptat a fi război,
Dar dreapta, Ta, Stăpâne e cu noi,
Vor unii să arate mare bărbăție,
Prin, a ucide, ca să Te mânie.

Ca să omoare proprii frați, în masă,
Când, Tu, ai poruncit la om, să nu ucidă
Prin crima lui vei pregăti pedeapsă,
Pedeapsă, lui, prin moarte-o să-l cuprindă,

Dar, planul Tău Stăpâne nu-l cunoaștem,
Pe când, Tu ne știi prea bine, de când noi ne naștem
Un lucru, bine-l știm, mândria n-o suporți
Mai ales, când aduce atâtea mii de morți.

Blestem, pământului, care îngroapă prunci,
Arși de vii și-alături arse, mame cu copii,
Și dezmembrați atâți nevinovați,
Pe care de nu-i aperi Tu, . ei mor nevinovați.

Balaurul, cel roșu, ieși-ta din pământ,
Minciună, să-Ți strecoare Ție în Cuvânt,
Își sapă singur groapa, în care o să cadă
În foc nestins, cu-ai săi îngeri, să ardă.

Ortodoxia, lor, în mod tacit, i-aprobă
Și acest lucru, Doamne, e pentru Tine-o probă,
Că antihristul, chiar în domenii sfinte,
Se aciuiază, cumva, să ne-nfrunte

”Sfinția Sa”a Domnului Înalt
Chiar, a-ndrăznit, de l-a și lăudat
Că sufletul balaurului, e-așa bun,
Precum acum se-arată, e menit să facă totul scrum.

Acum te-ntreb, Prea Sfinte, ce duh vorbea
Prin tine? ! !
Ziceai c-acest balaur la, Athos, cu bani
A ajutat,
Și Biserica, acum și fără tine,
Se va îmbogăți, și din înmormântat
Ești, ortodox, ori drac împielițat? ! ...

Tu-ncalci cam orice lege pământească,
De faci ca, nebunia, să sporească
În numele, strălucitei haine, care-o porți
Te-ai înălțat, cam sus, între preoți.

Dar revenind, l-acel balaur roșu,
Ce-ar vrea, ca să distrugă, orice fel de viață,
Neavând, nici-o tangență, cu ce Biblia
Ne-nvață.
Bătrâna carte care-o citea și moșu.

Acesta va da fiarei, propria putere,
Fiarei ce-avuse, un cap rănit, de moarte
Dar iată-l vindecat, pe mai departe,
Ca să omoare, oameni pe care îi desparte,

Însă, cum am mai spus, de bine ori de rău,
S-aducem, mulțumir, i Lui Dumnezeu.
Adevăratul, Spirit Prea Înalt,
Ce are-acum motiv să fie supărat.

Dar, orice se întâmplă, ne ia sus
Iubirea necuprins-a lui Isus,
Nu prea cred, că e acum sfârșitul,
Ci pentru mari dureri, e începutul.

Deci inceput, de greutăți trăim,
Căci, Cel, ce nu-L cuprinde infinitul,
Va împlini, acum, propriul scop divin
De-a popula, cu cei sfințiți, pământul.

Că iată se va arăta Mesia,
La, El, să strângă pe orice creștin,
El, cap Bisericii, un unic Cap,
Că Biblia-n Cuvânt așa ne-nvață,

Nu, încă unul, că două, nu încap
Și-apoi de-ar fi s-ar ține la distanță,
Cunoasteți, ce vă zic, cu siguranță
Unii i-adaugă unei biserici înc-un cap! ! ...

Gândiți-vă, al cărui domn, ar fi capul cellalt,
Cănd, cel adevărat, e cel Prea Înalt.
Să nu ne mai mințim, privind în jos
Ci, să-L mărim pe-al nostru Domn
Isus Hristos.

Pentru, oricare lucru bun, venit în lume
Sau, pentru tot ce credem, că e rău
Să mulțumim Lui Dumnezeu,
Care-mplinește, ceea ce ne spune.

Pregătit de l-anceput,
Pentru, raiul, cel pierdut
Când coboar-a doua oară,
Morții din morminte scoală.

Și Edenul, îl reface,
Prin, iubire fiind jertfit,
Omului s-aducă pace
Fiind prin jertfă mântuit.

Domnul ne sfințește ființa,
Și tot, El, ne dă mare credință,
Să-l slăvim, prin pocăință,
Că ne-aduce biruința.

Nu jertfiți norocului,
Ci dați slavă Domnului! ! ...
Stăpânul oștirilor
Adăpost civililor

Cel ce pe nebuni i-oprește
Și pămăntul îngrijește
Nu vă-ncredeți om în om
Ne păzește de atom.


Maria Despescu
01 03.2022