Iartă-mă, copilul meu
Autor: Emilia Dana Dinescu
Album: Poezie revizuită
Categorie: Copii
Iartă-mă, copilul meu,
Iartă-mă că mă stresez
Când tu pleci în lumea mare
Și nu știu unde ai mers.
Iartă-mă, îți spun întruna
Căci nu am luptat de ajuns,
Dar eu știu în viață una,
Te-am făcut să trăiești sus.
Iartă-mă că ți-am greșit,
Ți-am greșit că te-am iubit,
Te-am iubit și te-oi iubi
Câtă viață voi trăi.
Iartă-mă, nu te-am condus
Cum m-a învățat Isus,
Din iubire am greșit
Căci pe Tine te-am dorit.
Iartă-mă căci pe pământ
Am avut un singur gând,
Să te am lângă Hristos,
Să fi veșnic bucuros.
Iartă-mă, băiatul meu,
Dar tu știi că mi-este greu,
Viața asta o trăiesc
Pentru cer vreau să te cresc.
Iartă-mă că am greșit,
Dar eu știu, ți-am oferit
Tot ce-n lume am avut
Căci mai mult nu am putut.
Iartă-mă, eu mă căiesc,
Dar tot binele-ți doresc,
Vreau să fim o veșnicie
În a Sa împărăție.
Iartă-mă, copilul meu,
La Hristos eu strig mereu
Să îți dea înțelepciune,
De pe drumuri să te adune.
Iartă-mă, dar cât trăiesc,
Eu atâta îmi doresc
Să te vad că îți dorești
Cu Isus tu să trăiești.
Iartă-mă, n-am reușit,
Să te cresc cum am dorit,
Dar de acum mă rog mereu
Să-ți vorbească Dumnezeu.
Iartă-mă, am eșuat,
Te-am crescut, te-am educat,
Dar în lume ai plecat,
Doamne, cât am lăcrimat.
Iartă-mă, copilul meu,
Sufletu-mi în piept e greu,
Vreau să te știu mântuit
Doar așa ești fericit.
Iartă-mă dacă tu poți,
Dar eu v-am iubit pe toți,
V-am iubit și v-oi iubi
Câte zile-oi mai trăi.
Emilia Dinescu
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/227199/iarta-ma-copilul-meu