Azi trăirea noastr-arată, pocăința ce-o trăim,
Cât de mult dorim noi cerul, pe Isus cât îl iubim,
Zilele sărbătorite, nu sunt scrise în scriptura,
Ele ne arată nouă, că avem pe noi doar zgură.

Și dacă pornește Domnul, vre-un cuptor... toți suspinăm,
Ridicăm ochii spre ceruri, și... de ce? ... noi întrebăm,
Un răspuns este acesta, Dumnezeu mult ne iubește,
În aprinsele cuptoare, zgură de pe noi topește.

El topește chiar și bradul, care îl împodobim,
În cuptoare El topește, ouăle ce le-nroșim,
Zilele sărbătorite, le topește Dumnezeu,
Ca să înțelegem voia dar a Lui, nu-a celui rău.

Dacă vin astăzi războaie, ne-ntrebăm cu toți mirați,
De ce-ngăduie El oare, dar ne vrea Isus curați,
Fără de păgânătate, fără fire... lume-n noi,
Fără ifose în care credem că suntem eroi.

Să venim cu umilință, să ne cerem toți iertare,
Să iubim a noastre mame, zi de zi... fără-ncetare,
Căci o mamă credincioasa, fericită ea va fi,
Când ai săi copiii cuvântu-n viața lor vor împlini.

S-aratăm ce-avem în inimi, prin trăirea ce-o trăim,
Ea va arăta ce-n viață, noi mai mult azi prețuim,
Lumea cu a ei plăcere? , ce mereu sărbătorește,
Sau azi prețuim iubirea, care relele topește.

Frați iubiți... surori iubite, este doar o sărbătoare,
Să ne luăm avânt cu toții, căci ea în curând apare,
Un avânt înspre sfințire, doar așa și noi vom fi,
O mireasa... și cu Domnul, vom putea sărbători.
Amin(diana)