Iubirea cea de Dumnezeu pe mine m-a creat,
Tot ea e cea care o viață ție-n dar ți-a dat,
E cea care pe ceruri sus, ea soarele îl pune,
Pe mine și pe tine te-a strigat cândva pe nume.

Iubirea Lui ea ochii mei, în orice zi-i deschide,
Ea despietrește inimi ce-s atâta de rigide,
Iubirea cea de Dumnezeu, e-o mare ea putere,
În lume nu există-o altă, dulce mângâiere.

Iubirea cerului sublim, o simt eu în suspine,
Mi-arată calea către cer, când trece prin ruine,
Fiorul ei îl simt mereu, cum inima-nfășoară,
Iubind spre cer ființa mea, pe aripi sfinte zboară.

Iubirea Lui îmi dă fiori, ce-s calzi când e răcoare,
Mi-aduce clipe-n care simt, mereu a Sa-ndurare,
Eu n-am vre-o dată zboru-nfrânt, căci am iubirea Sa,
Putere-n zbor în orice vremi, ea mie îmi va da.

Îmi dă lumină-n nopți târzii, iubirea cea divină,
Ea inima plină de răni, e cea care-o alină,
Iubirea cea de Dumnezeu, e plină de-ndurare,
Ea pentru mine n-a avut, nici astăzi margini n-are.

E plină doar de bucurii căci simt doar bucurie,
M-a slobozit ca eu să zbor, spre viață... veșnicie,
Iubirea veșnică o am, în orice zi din viață,
Mă face să zâmbesc atunci, când curg lacrimi pe față.

Iubirea e un har divin, ea este-un dar ceresc,
E un fior plin de valori, el e dumnezeiesc,
Iubirea cea din Dumnezeu, mereu este cu mine,
Căci pe un drum ce-i în suspin, eu nu-ntâlnesc suspine.

O văd din nou în răsărit, până-n apus de soare,
Nu obosește niciodat', iubirea Lui cea mare,
Cuprinde cerul și-un pământ, este nemărginită,
Prezentă-n viața mea mereu... o am în orice clipă.
Amin(diana)