De ce-ți este întristată, inima creștine scump,
Tot spunând că tu ești singur, părăsit pe-acest pământ,
Pui adesea întrebarea, dacă Domnul Împărat,
Astăzi încă te iubește, sau de El ești lepădat.

De ce plângi cu-amărăciune, cu suspine te hrănești,
Spui că drumul către ceruri, tu ai vrea să-l părăsești,
Că ești neiertat... că moartea, te așteaptă la sfârșit,
Ooo... creștinule ascultă, tu gândești așa greșit.

Pasul înapoi pe cale, azi îl duci încet... ușor,
Te alături celor care, ei nu urcă... ci cobor,
Plin de-o mare deznădejde, întristat de clătinare,
Ce-i hrănită de o șoaptă, ce-ți spune că n-ai iertare.

Nu ți se deschide gura, să îi cânți lui Dumnezeu,
Ți-a închis-o șoapta care-ți spune că ești mult prea rău,
Nici în partășii cu Domnul, nu mai stai în rugăciune,
Crezi doar șoapta care-ți spune, c-a uitat El și-al tău nume.

Nu aduci tu nici-o jertfă, căci de șoaptă amăgit,
Te-ai lăsat creștine dragă când ți-a spus... că nu-i primit,
Chiar și-atunci când la-nchinare, vrei să vii ea te oprește,
Nu vezi marea bunătate-a Celui viu... ea te orbește.

Însă tu ia bine-aminte, inima deschide-ndat,
Și urechile... și ochii, căci un mare Împărat,
Vrea să îți aducă ție, un cuvânt de-mbărbătare,
Inimii ce-i întristată, îi aduce-nviorare.

Și îți spune ca odată, dintr-o slav-așa frumoasă,
Care astăzi pentru tine, acea slavă e acasă,
A plecat să bea paharul, plin de-o mare-amărăciune,
Și să duc-o grea povară, crucea pentru-o-ntreagă lume.

A venit să pătimească, Domnul chear și pentru tine,
Și-a dat viața pe o cruce, căci El te-a iubit creștine,
Acea dragoste e vie, chear și astăzi căci Isus,
Stă cu brațele deschise, te așteapt-acasă sus.

Îți cunoaște a ta luptă, și îți spune chear acum,
Să asculți numai de glasul cel de sus astăzi pe drum,
Ce-l găsești în cartea sfântă, unde nu-s șoapte străine,
Tu vei înțelege-ndată, cât ești de iubit creștine.

Tu ridică-te îndată, unde ești... nu e Hristos,
Vrea să te scufunde șoapta, celui rău și furios,
Astăzi Domnul îți întinde, mâna și ar vrea să știi,
C-al tău nume-i scris în cartea, cea din cer... din veșnicii.
Amin(diana)