De ce lași să te cuprindă, întristarea azi pe drum,
Cel care suspini amarnic, mai adânc tu... chiar acum,
Cel ce spui că n-ai putere, că Isus te-a părăsit,
Nu mai clocotești... azi vremea, care-i grea... ea te-a răcit.

De ce spui că-ți este teamă, astăzi să înaintezi,
De ce-ți pierzi ades credința, și în Domnul nu te-ncrezi,
De ce lași ca să te bată, vântul care s-a pornit,
Când tu ești pe-un braț puternic, și de Domnul mult iubit.

De ce lași ca amăgirea, să-ți aducă griji mereu,
Când purtată e-a ta grijă, de un mare Dumnezeu,
Te așezi în barca vieții, nu mai vrei ca să vâslești,
Obosit astăzi pământul, deznădăjduit privești.

Tu creștine ce-asculți astăzi, un cuvânt venit de sus,
Să deschizi bine urechea, s-auzi glasul lui Isus,
Ce îți spune că El vine, noi puteri ca să îți dea,
Căci văzu slăbănogită, Domnul azi ființa ta.

A văzut a ta-ndoială, clătinat că ești pe drum,
A văzut și deznădejdea, necredința ce acum,
Îți apleac-a tale pleoape, obosit să rătăcești,
Ce-ai iubit tu până astăzi, vrea ca să nu mai iubești.

Însă de pe tron de slavă, pentru tine Dumnezeu,
Se ridică și coboară, a văzut El greul tău,
Și sub crucea ta își pune, umărul căci și-ar dori,
Să o ducă împreună, El cu tine zi de zi.

Azi doar să ridici privirea, să îi spui că îți dorești,
Să primești tu ajutorul, și spre cer doar să privești,
Vei vedea cum greul vieții, nu va fi el nici-un greu,
Căci nu tu îl vei mai duce, îl va duce Dumnezeu

Vine să îți dea credință, tu doar crede... vei vedea,
Că în toate El lucrează, viața ta e-n mâna Sa,
Cele ce-ți dau deznădejde, sunt doar șoaptele străine,
Domnul astăzi le alungă, El rămâne lângă tine.

Va rămâne-ntotdeauna, cât spre El tu vei privi,
Nu te-ntoarce, fii statornic, azi nu deznădăjdui,
Sprijin ție-ți este Stânca, care este Dumnezeu,
Va fi numai lângă tine-n orice vreme El mereu.
Amin(diana)