Într-un  cuib, o vrăbiuță,
Puișorii și-a crescut,
Îi creștea-n a sa căsuță
Nu visa că au trecut
Anii peste casa-i mică
Și puii ei s-au mărit.
Nu visa că timpul trece
Și puii curând, curând
Vor ca zborul să-și încerce
Și îi va vedea plecând.
Dar curând puiul cel mare
Aripile și le-a întins
Căci el a învățat să zboare
Și nu vrea să fie învins
Nici de vânturi, nici de ploaie,
Nici de razele de soare,
Nu-i nimic să îl doboare
Căci visează ca să zboare
Singur pe întregul pământ.~&,"&,"&,"&,"&,"&~.
Doamne, strig la Tine acuma,
Cuibul îmi rămâne gol,
Pleacă puiul meu cel mare,
Nu știu de mai pot să dorm...
Te rog Doamne, Tu veghează-i
Zborul pe acest pământ
El, Doamne se înstrăinează,
Să nu uite ce e sfânt,
Să nu uite casa-n care
Cu dragoste l-am crescut,
Tu, Doamne l-ai făcut mare
Lângă Tine aș vrea să-l știu
Cât suntem pe acest pământ.
  Emilia Dinescu