Idolul statuie


Doamne, Tu, nu vrei statuie
Că urăști deșertăciunea,
Iubești duhul, care suie
De la, Cel, bătut in cuie

Ție nu îți plac, statui
Si nici, chipuri, inventate
Ci înaltul cerului,
Lege Sfântă, echitate! ! ...

Nu vrei, închinare lor,
Nici, soarelui, închinare
Ci lauda buzelor,
Celor care, sunt sub soare.

Tu, îi ierți, pe cei greșiți,
Care-apoi, Îți cer iertare,
Și o faci cu bucurie,
Dup-o vagă, cercetare.

Tu ne-ncerci, ades, credința
Să vezi cât de mare este,
Și ne vezi toată dorința,
Pentru vieți, pure, celeste.

Pășune turmei, Tale,
Sfințite Doamne, lași
I-Ai luminat, Părinte,
Pe Cale primii pași.

Să se-mplinească scopul
Tău, veșnic a trăi
Voia Dumnezeiască,
De-a fi cu oamenii.

Subscriem, Ție, Tată
Dreptei, Tale, iubiri
Ea acum ne-arată,
Neșterse amintiri.

Nu numai de greșeala,
Crunt-a neascultării,
Păcat ce-aduce, moarte
În brațele durerii.
Prin, Slava învierii,
Ne-ai pus noi, deoparte
Capăt ai pus cărării,
Ce conducea la moarte.

Mărim, Numele Tău,
Că-n el ne-am Botezat,
Nalt și Sfânt Dumnezeu,
Și-n el ne-ai și iertat.

Și, dacă am greșit,
Fiind-cam judecat, nevoi,
Ne iartă, c-al tău Fiu
Murit-a pentru noi.

Păzeste-mă, de rău,
Doamne-n, Numele Tău,
Fiindcă-ți, greșesc mereu,
Că-s om Stăpânul meu.

Maria Despescu
08.03. 2022.
ALBA