Privesc cu întristare în urmă,
În viață multe se adună,
Nu-mi pare rău de ce am trăit,
Nu-mi pare rău că am iubit
Și de am putut, am ajutat,
Nu-mi pare rău că m-am lăsat,
Îmi pare rău că am greșit,
Fără să vreau, eu am lovit,
Am fost condusă chiar greșit
De zelul meu neobosit.
Da, am greșit și mă căiesc,
Dar stau acum și mă gândesc,
De timpul înapoi aș da
Greșeala eu aș repeta?
Aș repeta, vă spun curat
Că astfel știu că am aflat
Cum sunt; așa am fost creată
Și nu vreau să fiu dirijată.
Emilia Dinescu