Tu vino mai în grabă, iubit Păstor divin,
Te-așteaptă-ntreg pământul, pe drumul cu suspin,
Așteaptă întâlnirea, iubite Salvator,
Ei sunt aceia care, nu se opresc din zbor.

Să ei a Ta mireasă, Tu vin-o mai îndat,
De ea Tu ești Isuse, întruna așteptat,
Dorește ca să vadă, un veșnic răsărit,
Căci Doamne cel din ceruri, nu are asfințit.

Ar vrea să vii acuma, acei ce sunt din Tine,
Căci obosiți sunt astăzi, prin văi și prin coline,
Grăbește izbăvirea, în care vei veni,
Grăbește sărbătoarea, cu-a ei măreață zi.

Să te cobori din slavă, privirile doresc,
Sunt cele chibzuite, o clipă nu-ațipesc,
S-aduci ar vrea sfârșitul, căci vor a se sfârși,
Aceste vremuri grele, ce sunt azi zi de zi.

Tu vino mai în grabă, ești mult azi așteptat,
De inimile care, doar pentru Tine bat,
Adu pe cer un soare, alungă norii gri,
Ce-aduc atâta teamă, grabește-te-a veni.

Azi gurile deschise, te strigă ne-ncetat,
De Tine orice suflet, să fie înălțat,
Adu Isuse timpul, cu Tine ce va fi,
E lungă așteptarea, și-n noapte și în zi.

Doar Tu poți mai îndată, aici sa se sfârșească,
S-aduci acele clipe, din slava cea cerească,
S-aduci o vreme care, pustie-i de-orice greu,
În Țara ce-i domnită, de Tine Dumnezeu.
Amin(diana)