Cuvântul Tău mi-e Doamne mângâiere,
Mi-e scut mereu în lupta pe pământ,
Aduce vindecare în durere,
Și pacea Ta în tulburatul gând.

Mi-aduce o credință mereu vie,
Ca eu să nu-mi opresc pasul pe drum,
El este un izvor chiar și-n pustie,
Să nu mă ofilesc Isuse bun.

Cuvântul Tău e mana cea cerească,
În mine doar iubire a sădit,
Tot el e cel ce-o face ea să crească,
Eu zi de zi să spun... Isus iubit.

El crește-n mine dorul după Tine,
În ochi de-a te privi să îmi doresc,
E cel care mă face azi pe mine,
Pe drum spre cer eu să nu obosesc.

Cuvântul Tău mereu îmi dă putere,
Pe urma Ta să merg eu azi mereu,
De-a Ta poruncă el mi-a dat plăcere,
Ca eu să spun că Tu ești Domnul meu.

Mi-e ancoră pe marea vieții mele,
Când valurile vin și iarăși vin,
Îmi este în acele clipe grele,
Balsam vindecător... îmi este-alin.

Cuvântul Tău îmi este ajutorul,
Când sunt în viață fără ajutor,
El aripi are Doamne... urc pe ele,
Pe aripi de cuvânt m-avânt în zbor.

S-ajung doresc acolo... după stele,
În locul unde vreau să locuiesc,
Cuvântul Tău îmi dă acea nădejde,
Că noi vom fi în cer... Stăpân ceresc.
Amin(diana)