Când mi-e greu strig doar la Domnul, ajutor El îmi va da,
Căci mereu în cele grele, am văzut doar mâna Sa,
Când eu ridicam privirea, cerul deschidea îndat,
Și noi doi o lungă vreme, eram cei ce stam la sfat.

Când cuprins de oboseală, sunt în lupta ce e grea,
Strig la El și îmi aduce, Domnul din puterea Sa,
Nu ma lasă niciodată, singur lupta să o lupt,
De El este biruită, căci luptă de la-nceput.

Când se las-o lungă noapte, sunt acel ce nu mă tem,
Căci mereu mi-aude glasul, Domnul când pe El îl chem,
Și în noapte mi-e lumină, eu în ea nu rătăcesc,
Oricât noapte-ar fi de lungă, eu cărarea-n ea găsesc.

Și mereu doar înspre ceruri, mi-este pasu-n viață mea,
Căci de mână sunt cu Domnul, și pe ea mă va purta,
Să mă treacă de-orice vreme, care-i îngrijorătoare,
Dar și peste-ntinsul care, tulburat este de mare.

Nu mi-arunc vre-o dat privirea, înapoi... căci mult doresc,
La-l Său piept când la un capăt, eu de drum o să sfârșesc,
Ca să plâng de bucurie, căci eu știu... de-atunci voi fi,
De nedespărțit de Domnul, când aici se va sfârși.

Căci El mi-a promis odată, că la masă-n cer vom sta,
Nu o zi... o veșnicie, noi doi ne vom bucura,
Azi alerg în orice vreme, chiar și-atunci când mi-este greu,
Căci în orice greu cu mine, este bunul Dumnezeu.
Amin(diana)