A fost o vreme, o Doamne Sfinte, când te am răstignit chiar eu,
Dar in bunatatea 'ți sfântă, ai fost lumina mea mereu,
În păcat, în stâmtorare, m-am pierdut de Dumnezeu,
Dar ai fost acolo o Tată, în momentul cel mai greu.

A fost o vreme, o Doamne Sfinte, când puterea-mi slăbea,
Când din negură și ceață, glasul meu tot suspina,
Dar ai fost, ai fost acolo, când lacrima din ochi ‘mi curgea,
Și-n suspin, în încercare, Duhul Sfânt mă alina.

A fost o vreme o Doamne Sfinte, când am spus că-s un nimic,
Am simțit că-s o greseală, că nu mai pot să mă ridic,
Dar M-ai văzut printre-mi ruine, când aproape am căzut,
Și dintr-un nimic ca mine, un vas de lucru Tu ai făcut.

A fost o vreme, o Doamne Sfinte, când de toți am fost respins,
M-am simțit dat la o parte, și speram să fie un vis,
Dar am înțeles atunci, Tu măreț și sfânt Isus,
Doar de tine am nevoie, căci tu M-ai iubit nespus.

Nu am cuvinte îndeajuns, ca să ți mulțumesc Isus,
Că-Ți prin jertfa de pe cruce, mă vei duce în cer sus,
Că prin iubirea ‘Ți minunată, am ajuns să mă ridic,
Și prin Tine acum declar,"eu prin Tine am biruit!"