Nu știu Doamne cum să mă comport
Atâtea gânduri vin și eu nu pot
Nu stiu ce sa fac să fie bine
Mă lupt într-una, și de zi cu mine

Supunere și ascultare îmi doresc nespus
Sunt atâtea cuvinte negrăite de spus
Arde un foc neîncetat în inima mea
Vreau să mă ajuți cu puterea ta

Eu nu pot o Doamne să mă înfrânez
Gura să o țin închisă, vreau mult sa vegehez
Puterea îmi lipsește și nici eu nu știu
As vrea sa mă duc o Doamne în pustiu

Să fug de păreri, de sfaturi, de arătat cu degetul
Să nu mi se mai spună în față, ai de-a face cu deșteptul
Când ai să te pocăiești, că tot în lume trăiești. .
Și uite așa trebuie să taci mult, sa te umilești

Să te pui pe genunchi, să taci, și să te smerești
Să ceri de la Domnul puteri, indurare și să taci
Deși e tare greu și dreptate poate ai, dar cui să spui. .
Lacrimi iti curg pe obraji, te doare dar trebui sa te supui

Apoi toți se miră că te ai cam îndepărtat, de ce
Nimeni nu sta sa și aducă aminte ce cu mine se petrece
Când încerci ca să te aperi nu ești deloc înțeles
Și atunci în loc să te aperi, să taci tu ai ales

Că și dacă spui ceva mai tare se aprinde cearta
Te lupți și îți dorești să faci și tu orice, ceva
Să faci o muncă pentru Domnul, să fii util
Dar nu poți pentru că alții se uită doar din profil

Mă doare, și se rupe inima îi mine când văd că
In mine se dă așa o lupta mare și puternică
Mă zbat să fie toate bune și parcă mai mult eșuez
Mă așez pe marginea patului in noapte cu fata in mâini și oftez

Alerg la Domnul meu căci El îmi este scăparea mea
Și știu că tot El mă va scoate și din lupta aceasta grea
Voi tine capul sus pentru că El prețul a plătit
Și eu sunt prin El salvat și mântuit

Aceasta lupta sigur mult mă va întări
Și pentru cer cu multa suferință mă va pregăti
Mă rog să am puterile necesare să pot să înaintez pe cale
Și să pot sa trec cu bine de orice obstacole

Nu mai plânge și te întrista suflete al meu
Mergi pe cale cu credință mereu cu Dumnezeu
El nu te va lăsa și în toate va fi cu tine
In curând pe drumul tău vor apărea și zări senine