Nu mă las de tine Doamne!
Autor: Elena Sufletel
Album: Gânduri târzii
Categorie: Incurajare
Poate veni peste mine, ploaie vânt sau chiar furtuna.
Peste toate trec cu bine ca și cum e vreme bună,
Nu mă tem de nici un rău, Domnul e păstorul meu.
Chiar război de va veni, eu știu că el mă va întări,
Poate veni peste mine orice nor sau orice ploaie.
Nu mă las de tine Doamne chiar de ar curge șuvoaie,
Barca mea drept ea va sta căci la cârma ei va merge.
Domnul meu cel bun și mare, mării să tacă El poruncește,
Poate veni peste mine ger năprasnic și chiar viscol.
Nu mă las de tine Doamne căci ea mie-, mi dă ocol,
Prin zăpadă eu voi merge și cu pașii mei voi face.
O cărare prin pădure și la casa ta voi merge căci acolo este pace,
Poate veni peste mine chiar durerea cea haină.
Nu mă las de tine Doamne, tu ochilor vei da lumină,
Ești o candelă pe cărarea mea, merg cu tine orice s-ar întâmpla.
Știind că tu mergi înaintea mea, nimic nu mă va dărâma,
Poate veni peste mine și o boala grea trupească.
Nu mă las de tine Doamne, tu mă veghezi din bolta cerească,
Tu știi totul despre mine, tu mi poți da oricând și vindecare.
Daca tu ești lângă mine, cine va sta împotriva mea oare?
Poate veni peste mine arșița și soare dogoritor.
Nu mă las de tine Doamne, eu mă adap din al tău izvor,
Nicicând nu va fi prea frig și nici soarele nu mă va arde.
Pentru că cel neprihănit de de șapte ori se ridică chiar dacă cade,
Poate veni peste mine un gând sau chiar mii și mii.
Nu mă las de tine Doamne, tu mă brațul tău mă ții,
Poate fi lupta cât de grea, eu pe drumul meu cu tine.
Tot ce vine pot răbda pentru că în orice clipă numai harul tău mă ține,
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/229329/nu-ma-las-de-tine-doamne