Suntem în plinã primãvarã,
Suntem în 26 april.
Iar, ce urmeaz-a spune-n versuri,
Îmi e destul de dificil...

                ☆

Sunt treisprezece ani, de când
Aştept sã-mi baţi la poartã
Dar m-am trezit cu-alt sol bãtând,
Schimbând a vieţii soartã!

În lacrimi reci, obrazu-mi scald,
Când îmi aduc aminte
De-al dumitale zâmbet cald,
De caldele cuvinte,

Când poarta casei o lãsai
În seama unui câine,
De lângã mine când plecai
Ca sã câştigi o pâine.

De secetã, parte-ai avut,
De ploi torenţiale,
Şi riduri, multe-au apãrut
Pe faţa dumitale.

Te vãd, în serile de mai,
Cu-aceeaşi siluetã,
În braţe-atunci când mã purtai,
Sau pe motocicletã.

Cum te plimbai - nu uit în veci! -
Cu mine, prin grãdinã,
În zilele fierbinţi şi seci
Şi-n nopţi cu lunã plinã.

Trecu al încercãrii val
Când te-ai ales, aş zice,
Cu multe zile în spital
Şi cu o cicatrice.

Cãci ai primit sã te loveşti
În crunta dimineaţã,
Şi-apoi sã porţi semne trupeşti,
Dar eu sã fiu în viaţă!

Întotdeauna ţi-am dorit
Ani mulţi sã ţi se-adune;
Şi şaptezeci ai fi-mplinit,
De nu plecai din lume...

Cireşii iarãşi înfloresc
Şi floarea lor mi-e dragã:
De bunul tatã pãmântesc,
Aceastã zi mã leagã!

Iar vremurilor de demult
Le simt acum fiorul,
Şi greu mi-e sã mã stãpânesc,
Sã nu mã-nece dorul.

                  ☆

Sã-i rãsplãteascã Dumnezeu
Şi grija, şi rãbdarea,
Cãci, pe pãmânt, tãticul meu
Şi-a isprãvit lucrarea!

                  ☆

În mine însumi mã retrag,
Sã plâng a mea durere;
Nu-ţi spun "Adio!", tatã drag,
Ci-ţi spun: "La revedere!"