Frumos este cu Domnul, pe drum spre veșnicie,
Cu El nu mi-este teamă, oriunde m-aș afla,
El mie îmi aduce, în viață bucurie,
Cum mie îmi aduce, și ție-ți poate da.

Frumos este-n furtuna, ce-i plină de mânie,
Căci singur în furtună, n-am fost vre-o dată-n ea,
Cum poate să-mi trimită, fiorul sfânt El mie,
Așa poate și ție, salvare să îți dea.

Frumos e-n încercare, căci văd a ei ieșire,
E scrisă-n cartea sfântă, lăsată prin cuvânt,
Cuvântul ce coboară, să simt acea iubire,
Ce-o simt în încercare, iubirea Celui sfânt.

Frumos e și-n suspinul, ce-i șters de-o mână mare,
În el simt alinare și mângâierea Sa,
Și ție poate Domnul, să-ți dea o alinare,
De-l strigi printre suspine, când tu nu vei putea.

Frumos este pe drumul, ce trece prin pustie,
Căci beau doar din izvorul, ce viață mi-a adus,
De astăzi treci pustiul, îți poate da și ție,
Să bei din apa vieții, căci viața e Isus.

El poate să te ducă, la viile izvoare,
Să fie al tău soare, El poate și sub nori,
Și pentru mine-i raza, mereu strălucitoare,
La El găsești comoara, cu-a cerului valori.

Frumoasă este viața, mereu calăuzită,
De harul care este, un har dumnezeiesc,
E viața care are mereu doar biruință,
Cu Domnul doar de mână, sunt cei ce biruiesc.

Frumos e către ceruri, în orice-mprejurare,
În faț-avem sfârșitul, ce-aduce-un început,
Ce n-are-acele lacrimi, aici ce sunt amare,
Va fi-nceputul care, nu are un trecut.