Cu o cruce grea în spate, pe un drum abrupt pornea,
După judecata care, pe nedrept îl condamna,
Un străin pentru o lume, ce nu a recunoscut,
Ca e Alfa și Omega, un sfârșit și-un început.

O ducea cu greu căci drumul, era unul mai pietros,
Greul îi fura puterea, și în el era setos,
Biciul îi lăsa doar rane, însă El tăcut urca,
Pe un deal ce-avea un nume, Golgota el se numea.

De mulțimea de pe margini, era El batjocorit,
De cei ce-L întâmpinară, doar cu ramuri de finic,
Era El scuipat de oameni, și lovit era mereu,
Nu a fost crezut că este, El un fiu de Dumnezeu.

Era-mpins mereu spre moarte, spre a fi crucificat,
Spre a fi bătut în cuie, Acel Fiu de Împărat,
Fără milă ei întruna, pe Isus tot îl băteau,
Îi lăsau doar răni de pietre, pe-al Său trup ce sângerau.

Era umilit întruna, dar mereu El doar răbda,
Să aducă mântuire, pe o cruce se jertfea,
A lăsat în urmă slava, ceru-n urmă a lăsat,
Ca să moară pe Golgota, chinuit... crucificat.

Suferind până la capăt, mijlocea la Dumnezeu,
Pentru-ntreaga omenire, pentru-al tău păcat și-al meu,
Nesilit s-a pus pe cruce, era El nevinovat,
A plătit cu viață Domnul, El e Cel ce ne-a salvat.