Când ai pășit pe ape, am crezut
Că ești nălucă, Doamne, așa mi-e firea
Tu m-ai chemat și am pășit pe ape
Și am simțit o clipă nemurirea
Pân-am căzut.

De mine, Doamne, Te-ai apropiat
Și m-ai certat că m-am pierdut cu firea
Că n-am credință și m-am tulburat
Că nu pricep ce este nemurirea,
Dar m-ai salvat.

Pe tine, Doamne, când Te-au răstignit
Te-ai tulburat și Te-ai pierdut cu firea
Simțind fiorul morții ai strigat
La Dumnezeu de ce te-a părăsit
Și duhul Ți l-ai dat!

Din fața crucii Tale am plecat
M-am tulburat și m-am pierdut cu firea,
Tu, din iubire, jertfă ni Te-ai dat,
Dar, pentru-a pune-n inimi nemurirea
Ai înviat!