Viaţă, te iubesc!

Eu m-am lovit de viață ca de-un zid
și fiecare vis rănit în mine zbiară,
cu plânsul prăbușirilor de fiară,
când plumbii urii mute o ucid.

M-am agățat de viață ca de-o gheară
și am răzbit prin mediul ei acid,
robit de-un vis sensibil și livid,
eu, fluture cu zbor infim, de-o seară.

Și tot îmi pare straniu, nefiresc,
să mai păstrez în inimă suflare
și-n clipe dificile, chiar hilare,
mai spun cu zâmbet: viață, te iubesc!
Când tu mă frângi eu simt că am valoare
și mă desprind de tot ce-i omenesc.