Gânduri slobode şi goale,
Gânduri şubrezite
De o lume de cuvinte,
Dure şi pripite.

Visuri, şoapte, aspiraţii,
Gânduri, fãrã numãr,
Grea povarã pun, adesea,
Omului, pe umãr!

Ce s-ar întâmpla cu mine?
Oare ce m-aş face
De-ar voi mintea, o clipã,
Sã mã lase-n pace?

În PROVERBELE, de pildã,
Solomon ne spune
Cã-n mulţimea vorbii, zace
Doar deşertãciune!

"N-are importanţã gândul!
 Vorba dã valoare!"
 Dar, fântâna vorbii, cine
 O deschide, oare?

Gând cu gând, culcuş îi face
Planului - IDEE,
Lãsându-i posteritãţii
Scumpã epopee.

"Mai gândeşte-o datã!", zice
 Vorba româneascã;
 Fiindcã mulţi vorbesc întruna,
 Fãrã sã gândeascã.

Vorba multã, fãrã noimã-i
Fier, lovit de faur;
Când, de multe ori, tãcerea
E lingou de aur!

Visurile bune-s cele
Întrebuinţate,
Gândul bun când îl transformã
În realitate.

Prin cuvântul tãu, adesea
Poţi stârni furtuna:
"Unde dai şi unde crapã,
 Mai întotdeauna! ... "