Cântați-L pe Domnul, cântați-L în toate, cântați-L în noapte, și-n ziuă cântați,
Pe Cel ce îndată pe-un nor va apare, al Său nume veșnic mereu lăudați.

Să nu tăceți astăzi, când zoriii se-arată, spre ceruri mărire-nălțați voi mereu,
Acel ce v-aude, Acel ce-i în ceruri, El este doar veșnic, un viu Dumnezeu.

Cântați printre lacrimi, cântați în durere, în grea suferință voi fiți fericiți,
Cântând... în iubirea ce este divină, pe calea spre Domnul să fiți voi uniți.

Nu vrea vrăjmășie să vadă din ceruri, El vrea să audă mereu doar un cânt,
Nu doar de pe buze, El vrea să audă, cum inimi îi cântă, aici pe pământ.

Cântați chiar când norii se-adună pe ceruri, un cânt către ceruri desparte și nori,
Cântați și zburați într-un loc de odihnă, pe-un sunet ce-i viu înălțat de viori.

Să nu lăsați jalea, ca azi să cuprindă, ființele voastre pe drum spre Isus,
În timpul ce-i greu, o cântare doar poate, pe aripa ei să vă ducă ea sus.

Cântați în tăcere de este greoaie, azi vremea în față pe drum ce-a venit,
Tăcerea cântată ea este-auzită, de Cel ce pe noi pe pământ ne-a-ntocmit.

Cântați rugăciunea de voi ce-i luptată, iar lupta de-i grea voi sa nu încetați,
Mereu Celui veșnic, Acelui din slavă, Acelui ce-i viu... pe pământ să-i cântați.