Nu privi spre stricăciune, nu te alipi de ea,
Căci deșărtaciunea-i mare, nu e după voia Mea,
Voi veni cu-a Mea mânie, tot ce-i rău să nimicesc,
Dar poporule... pe tine, eu aș vrea să te păzesc.

Nu privi spre urâciune, să privești în sus mereu,
Urâciunea e păcatul, ce e rob a celui rău,
Eu din el te-am scos pe tine, tu ai fost răscumpărat,
Ca să îmi slujești doar Mie, Eu să-ți fiu un Împărat.

Nu privi spre înălțimea, care te va coborâ,
În adâncurile morții, unde-i noapte și în zi,
Tu poporule-nălțimea, în sfințenie să-ți fie,
Ca să moștenești cu Mine, o întreagă veșnicie.

Inima să-ți fie-n toate, înspre Mine îndreptată,
Căci nu vreau o jumătate, vreau a ta inimă toată,
Nu lăsa să o păteze, vre-un noroi ce-i mult în lume,
Căci poporule... la viață, te-am chemat cândva pe nume.

Curățit ai fost cu sânge, Eu te-am scos și din necaz,
Mâna Mea în suferință, ea a fost pe-al tău obraz,
Dar și azi cobor la tine, și îți spun... tu nu privi,
Înspre lumea pustiită, în pustiu tu vei pieri.

Un cuvânt de sus coboară, tu popor de legământ,
Pentru tine... căci odată ai spus da... . tu unui Sfânt,
Ce ți-am dat Eu ție-odată, pentru lume tu nu da,
De rămâi azi lângă Mine, Eu nu te voi lepăda.

Și cuvântul ce coboară, pentru tine-i... lepădare,
De mândrie, lăcomie, de păcatele murdare,
Să nu fii de-a Mea mânie, tu poporule lovit,
Azi din dragostea purtată, am venit și ți-am vorbit.

Să-ți deschizi bine urechea, dar și inima căci vreau,
Pentru Mine ea să fie doar deschisă și să stau,
Eu poporule în tine, într-un loc frumos... curat,
Fără stricăciunea lumiii, căci doar Eu sunt Împărat.

Să-ți întorci îndat privirea, de la tot ce este rău,
Căci poporule... dorința-mi este tu să fii al Meu,
Lasă astăzi tot în urmă, ce nu-i după voia Mea,
Pe-a Mea mână-n orice vreme, vreau popor a te purta.

Însă tu... să stai de veghe, cu-o privire doar curată,
Inima de-această lume ce-i murdară-ndepartată,
Și rămâi doar lângă Mine, ocrotire vei primi,
De rămâi... voi fi Acela, care te va mântui.