Ploaia Speranței


Isaia 44:3 VDC
Căci voi turna ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânța ta, și binecuvântarea Mea peste odraslele tale

Razele de soare au smerit Câmpia,
Un strop de apă rece așteaptă via,
Dar floarea însetată privește spre cer:
-Te îndură, Dumnezeul lui Israel!


Isuse, ai milă, sunt o floare mică,
Isuse, dă-mi putere, și mă ridică!
Dar cu mine, la judecată, nu intra,
Sunt doar abur subțirel înaintea Ta.


Cu buzele crăpate, genunchiul  plecat,
Inima - mi pustie, spre ceruri, s- a uitat,
Dar cerul tace, tac și îngerii de sus:
La  Tine este ploaia Speranței, Isus!"



Se aude din suflet, un vuiet cam greu,
Ca un zgomot de pași sau glas de Dumnezeu,
"-Voi turna ape peste cel ce- i însetat,
Și bobocul tău va fi  binecuvântat.


Înalță - Mă ca Domn în inima ta,
Cu îngerii din cer să cânți Aleluia,
Strânge în inimă și al Meu Cuvânt,
Îți voi trimite și ploaia Duhului Sfânt!"


Mă prind de Cuvânt, mă prind de a Sa haină,
Suspin ca un  flaut, și cânt ca o harfă,
Și cade valul îndoielii, când Ii cânt:
-Te văd, Isuse, la dreapta Tatălui Sfânt!



Privesc spre cerul  vieții, vreme de ploaie,
Măslinii se leagănă și se îndoaie,
Și groaznic e biciul tunetului ceresc:
-Aduc ploaie târzie, seceta smeresc.

Și ploaia Speranței, ploaia cea târzie,
Frunze uscate și vise moarte învie,
Bucurați - vă, ai Sionului copii,
Ca și pustiul uitat, voi veți înflori!