Sunt două mii de ani de la Calvar,
De când cu-a Mielului divin jertfire,
Intrând în noua epocă, de har,
S-a-ntors clepsidra pentru omenire.

De-atunci nisipul curge lin, constant,
Tragic şi implacabil totodată;
Mai e puţin şi-acela e garant
Că vremea harului nu-i încheiată.

Încă se-aude, cu un dulce glas,
Isus chemând la El pe fiecare:
"Hai, foloseşte timpul ce-a rămas,
Încă mai poţi primi în dar iertare."

Priveşte la clepsidra cu nisip
Care în mod dramatic se goleşte,
Ai vrea s-o-ntorci din nou, dar nu e chip
Căci pentru oameni harul se sfârşeşte.

Nu aştepta acest deznodământ,
Încă mai e nisip, deci e speranţă,
Cristos mai umblă încă pe pământ
Şi în prezenţa Lui e siguranţă.

Cu firele scurgându-se-n abis
Te scurgi şi tu, dar El mâna-ţi întinde,
Cristos te vrea cu El în Paradis,
Nu ezita, acum de mână-L prinde.

Amin
Vulcan, apr. 2007